Am scris, am scris de când eram mică. Mai întâi în mintea mea și apoi, pe măsură ce treceau anii, am transpus gândurile și sentimentele mele pe hârtie. Am început să scriu cu creionul. Apoi cu pixul, apoi la calculator... Nu conta cu ce. Singurul lucru pe care l-am vrut de când m-am cunoscut pe mine însămi a fost să scriu. Scriam, ștergeam, apoi scriam din nou și eram în al nouălea cer de bucurie și entuziasm când terminam ceva, ceva care reflecta ceea ce simțeam. M-am jucat ani întregi cu cuvintele, am devenit una cu ele, am trăit o mie și una de vieți, până când am terminat primul meu roman. Titlul lui: „Ultima dansă a Salomeei”. Și când l-au citit și le-a plăcut și mi-au propus să-l tipăresc, ezitam să-l predau pentru publicare. Ezitam pentru că acum nu doar eu îl voi citi iar și iar, nu doar eu voi trăi aventurile eroilor săi, nu mă voi mai identifica doar eu cu ei, nu voi mai încerca doar eu să înțeleg acțiunile lor. Alții o vor face.
Cititorii mei. Nu știam însă atunci, nu puteam să-mi imaginez relația magică care există între un autor și cititorii săi. Nu puteam nici măcar să concep acea relație prețioasă, care de ani de zile este însăși suflarea mea. Nu v-am dezvăluit niciodată asta. Dar voi, toți cei care citiți romanele mele, sunteți forța mea motrice, voi sunteți cerneala scrisului meu. Toate acestea nu le știam când în cele din urmă am învins ezitările mele și am predat primul meu roman pentru publicare. Și apoi au trecut anii, au urmat și alte romane. Și apoi am avut o șansă incredibilă, pentru că am reușit prin opera mea să fac parte și eu dintre autorii editurii Psychogios. Este una dintre puținele edituri din Grecia care respectă cu adevărat cititorii săi, la fel de mult ca și autorii lor.
