Ioannina este o lume legată de elementele naturii și de legendele ei. Un oraș cu lacul ca protagonist, într-o rol de scenograf, dar și povestitor. Însă este de asemenea un oraș care se bazează ferm pe picioarele sale, la fel ca munții care o înconjoară, dar și care se adâncește în farmecul istoriei sale milenare. Eroi, religii, mituri și amintiri, toate acestea sunt bunuri și trofee ale acestei Sirene unice care, de mii de ani, ne invită să ascultăm cântecul acestui loc.

Această călătorie în timp și spațiu va încerca să o parcurgă actuala publicație. Cu „stații” intermediare în epocile înainte și după scriere, în timpurile bizantine și post-bizantine, în cucerirea orașului de către otomani, în anii lui Ali Pașa și ai Reformelor, până la căderea sa și eliberare. Cu „opriri” în peșterile Perama și Kastritsa, Dodona −oracolul pământului și cerului, cu stejarul său „înalt” și voințele lui Zeus−, Insula −cu statul monastic semnificativ și figurile înțelepților greci antici în frescele murale−, Castelul, orașul atunci și acum.

În centrul acestei vârtejuri în timp și spațiu se află mereu omul. Pentru acest om și neliniștile sale −așa cum le exprima pe tabletele oracolului de la Dodona când cerea disperat un pronostic, sau se îndrepta, în tăcere rugându-se, către templu, moschee sau sinagogă− puțin pare că s-a schimbat.

Pentru el, timpul pare, așa cum a spus Platon; o imagine în mișcare a eternității.