Cu un limbaj tăios și eliptic, jonglând între profanare și sacralitate, Yiannis Stigas încearcă de data aceasta nu o cădere liberă, ci o scufundare dureroasă până în cele mai adânci profunzimi ale Iadului și chiar mai jos.

În această scufundare, nu are ca ghid pe Virgil sau Dante; îl însoțesc chiar cei condamnați. Sonderkommando într-un timp chinuitor și veșnic prezent, compun fragmentar imaginea Răului, capturați între durere, vinovăție și răscumpărare.

Dialogând pe de o parte cu Mengele, Speer, Irma Grese și Eichmann, iar pe de alta cu Primo Levi, Amery, Grossman și Shakespeare, poetul nu caută răspunsuri, ci elaborază, ca într-un roată a torturii, aceleași întrebări fără răspuns.

Stigas alege cu claritate și precizie fiecare cuvânt, poate pentru că eșecul limbajului doare mai mult în vremuri grele și monosilabice.

Păzitor cu băț. Colaj de tăiere dintr-un jurnal de birou, semnat în vârf „Soňa Spitzová”. S-a născut pe 17 februarie 1931 și a fost deportată din Praga în lagărul Terezin pe 10 decembrie 1941. A fost transferată la Auschwitz pe 6 octombrie 1944, unde a murit.