Scopul poveștii sociale este de a împărtăși informații despre: „când”, „unde” are loc o situație, „cine” este implicat, „unde” se întâmplă și „de ce”. (Marie Howley, Eileen Arnold 2005).

Experiența în domeniul educației speciale a arătat că poveștile sociale funcționează ca o metodă educațională-terapeutică pentru îmbunătățirea abilităților sociale ale persoanelor cu autism. Ele reprezintă fără îndoială un instrument puternic care sprijină gestionarea schimbării, pregătirea copilului pentru evenimente și experiențe noi, precum și pentru a-l învăța o abilitate nouă sau o comportament pozitiv.

Să nu uităm că scopul unei povești sociale nu este schimbarea comportamentului, ci înțelegerea acestuia. Oferim copilului informații (toate lucrurile pe care majoritatea dintre noi le considerăm evidente), le înțelege și apoi își modifică comportamentul.

În concluzie, poveștiile sociale pe care le veți vedea în paginile acestei cărți propun soluții pentru problemele care îngreunează copiii cu autism și învață modul de a le rezolva. Este un instrument important pentru educația acestor persoane în domeniile educației, abilităților sociale și comunicării.

Scopul cărții este să ajute profesioniștii în educație specială, dar și părinții, să gestioneze dificultățile copiilor cu DSA și cu alte dificultăți de comunicare, pentru a înțelege lumea noastră în cel mai bun mod posibil.

Din motivele menționate anterior, sensul propozițiilor care constituie poveștile sociale a fost interpretat parțial vizual. În mod conștient, am folosit majuscule în titlul fiecărei povești pentru a reaminti copilului despre povestea citită de fiecare dată. Structura poveștilor a urmat ghidurile de scriere ale Carol Gray și recomandările Catherinei Faherty.