În prima parte, Emil Groman ajunge în Serifos, preluând exploatarea minelor insulei, care funcționează, periodic, încă din antichitate. În anii ce urmează, cu colaborarea și adesea la îndemnul lui Drakoulis, devine tiranul insulei, deoarece muncitorii din mine depind exclusiv de salariul lor zilnic și acceptă să lucreze pentru remunerații umilitoare și în condiții inumane. Când Emil Groman moare, afacerea este preluată de fiul său, Georg, care este un om de afaceri și mai nemilos. Pe măsură ce munca și profiturile cresc, muncitorii sunt tot mai nedreptățiți, orele de lucru se înmulțesc, iar la orice pretext salariile sunt reduse. Cel mai grav însă este faptul că Groman, pentru a minimiza costurile de funcționare, reduce și măsurile de siguranță din galerii. Acest lucru duce la accidente frecvente, de obicei mortale.
Drakoulis, „mâna dreaptă” a lui Groman, s-a căsătorit cu o fată din Serifos, care moare la două zile după naștere. La scurt timp după, cedează spre exploatare terenurile de familie primite ca zestre, devenind astfel motivul pentru care și alți proprietari sunt convinși să facă același lucru. Unul câte unul, încep să-și cedeze și ei terenurile, în schimbul, în cele din urmă, al unui loc de muncă. Însă dividendele umilitoare promise nu sunt niciodată acordate beneficiarilor. Soarta face ca o poveste de dragoste să se nască între muncitorul Perseu Konomos, fiul Katerinetăi, servitoarea familiei Groman, și Andromeda, fiica lui Drakoulis Andreakos. Acesta, desigur, are mari ambiții pentru fiica sa și încearcă să o mărite cu Georg, în ciuda marii diferențe de vârstă.
