Friedrich Schleiermacher, cunoscut în principal ca filosof și teoretician al hermeneuticii, a contribuit și în numeroase domenii ale științelor "pur" filologice, printre care și în traductologie.

Prelegerea sa "Despre metodele diferite de traducere" (1813) ocupa o poziție centrală în fundamentarea studiilor aferente.

Aici sunt stabilite baze pentru concepte esențiale referitoare la natura și aspirațiile traducerii, cum ar fi limitele fidelității, transferul cultural, străinătatea, distincția de interpretare, parafrazare, imitație etc.

Textul elegant (în ediție bilingvă) este însoțit de un postscript care îl încadrează în teoria și practica traducerii din Romantismul German.