Există însă și o latură uitată a filosofării la care trebuie să ne concentrăm cu cea mai mare atenție. Dacă filosofia încearcă să ajungă la rădăcinile existenței umane, ea este condusă către locuri plăcute, spre locuri care cu siguranță nu promit o odihnă finală, dar oferă exactitate și convingere care pot constitui puncte de plecare pentru un raționament consecvent.

Deja se deschid orizonturi de revizuire a adevărurilor ascunse care constituie esența existenței umane. Deja primă uimire devine inspirație creativă și gândire vie care îmbină rațiunea și emoția, a fi și a exista, a simți și a percepe, a se mira și a se întreba. Cunoașterea primordială este astfel dezvăluită.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]