Așimina pare, dar nu este o fetiță vulnerabilă în 1956. Puterea ei se dezvăluie atunci când decide să-l prindă în plasa ei pe tânărul Epaminonda Agapit.

Pe de altă parte, Epaminonda Agapit pare, dar nu este o ființă inofensivă și lipsită de voință. Își va descoperi întunericul atunci când va alege răzbunarea în locul iertării. Și mama sa, Melpo, pare, dar nu este o soacră grecească clasică. Își depășește limitele atunci când se confruntă cu o greșeală iertabilă a nurorii sale.

Catalizatorii pentru auto-descoperirea tuturor sunt un pește care determină desfășurarea poveștii și Valantis Alexiu, prietenul nedespărțit al lui Epaminonda. Ce se va întâmpla când eroii vor ceda pasiunilor lor și care vor fi consecințele pentru Roxana și Alexandra, cele două fiice ale cuplului Agapit? Și nepotul Așiminei, Vardis, victimă și el a păcatelor străine, trebuie să se răzbune sau să ierte?

O poveste despre eterna dilemă a voinței libere, justiția divină și pedepsele imperceptibile ale universului. O carte care dovedește că Dumnezeu este pur și simplu Acela care numără jetoanele atunci când se termină jocul vieții, răsplătind pe cel onest și pedepsind pe cel care joacă cu cărți marcate.

Două fragmente scurte din carte:

Inexcuzabilă... Așa îi spunea Roxana întotdeauna defunctei Așimina, așa cum o numea și bunica sa, Amalia, deasupra mormântului ei. Inexcuzabilă în fața zeilor, sfinților și oamenilor.

Și altădată o numea șarpe, viperă, demon și blestemată, adoptând poreclele pe care i le-a dat Melpo, bunica ei din familia tatălui. Și de fiecare dată când rostea o astfel de vorbă, simțea o fisură în măruntaie, până când a încetat să mai asculte corpul său și să spere că într-o zi carnea ei va simți dragostea. Nu dorea să o simtă, ca să nu semene cu ea.

Între picioarele femeii se află sera vieții. Uterul înfometează pentru spermă, dar nu lăsăm pe oricine să-l profaneze. Femeia este educată să se obișnuiască cu foamea ei. Zăgazul cărnii ei este iubirea...