"În ultima zi a lunii iulie 2000, arhimandritul Timolaos a aterizat în orașul scandalului și s-a cazat într-o suită la Hilton. Nu era vorba de lux, ci de o necesitate. În ciuda frumuseților naturale ale țării, turismul era rudimentar. Celelalte hoteluri erau, de fapt, hanuri murdare, bordeluri, unde nu doar integritatea sa fizică, ci și sănătatea i-ar fi fost puse în pericol. Dar de ce într-o suită și nu într-o cameră simplă? Pentru a avea un salon în care să primească „profesioniștii”.
Desigur, ca trimis oficial al Patriarhiei, Timolaos nu ar fi acceptat niciodată să treacă pragul fermei lui Makryniotis sau al vilei familiei Volos. Am fost invitat la întâlnire cu doar șase ore înainte să înceapă. Timolaos îl dorea, desigur, pe ambasador, însă acesta era în concediu. Iar consulul era în doliu profund din cauza morții soției sale.
Cine rămânea? Secretarul ambasadei. Aș fi putut, desigur, să invoc un impediment sau să declar deschis că Grecia nu avea niciun motiv să se implice sau măcar să fie prezentă – prin mine – la un astfel de eveniment. Totuși, eram un diplomat foarte tânăr și entuziast, la primul meu post în străinătate.
Curiozitatea domina reținerea, iar plictiseala – care mă impregnează de ani de zile – îmi era atunci încă necunoscută ca experiență".
fii primul care lasă un comentariu