Rania Carahalío, cu un limbaj captivant, ritmic, aproape dansant, creează o lume poetică paradoxală care moare și renaște constant. Tot ce este necesar pentru a pătrunde în universul său prima materia este dorința de a dansa.

Pentru că totul dansează în această carte. Jurnale și vrăji, licurici, cai de lemn, Turing, Carioatakis și Pavlova, toate se învârtesc frenetic, se transformă, se transpiră și strălucesc.

Predată vârtejului, Carahalío explorează poezia ca pe o actiune alchimică.