Autorul interpretează această disconfort social răspândit ca rezultat al incapacității de a gestiona experiențele negative într-o epocă caracterizată printr-o pozitivitate excesivă și prin disponibilitatea continuă, aproape nelimitată, a oamenilor și bunurilor. Anxietatea și epuizarea nu sunt doar experiențe personale, ci și fenomene sociale și istorice.

Exercitând o critică asupra unei lumi în care orice atitudine care contravine curentului dominant poate conduce la o slăbire și mai mare a individului, Han preia exemple din literatură, filozofie, precum și din științele sociale și naturale, pentru a evidenția prețul abandonării reflecției spirituale ocazionale și esențiale în favoarea conectivității neuronale continue.