Fiecare ființă umană își desfășoară viața gestionând, printre altele, continue dezamăgiri de multiple niveluri. Unele pierderi mici și mari sunt gestionate destul de bine de unii, însă alții nu reușesc să le facă față.

Doliul este răspunsul la o pierdere, dar o pierdere anulată duce la nepăsare, adică la ceea ce nu permite doliul. Instrumentul psihic aflat în formare și dezvoltare, realitatea psihică interioară și relația sa cu cea externă, interacțiunile lor în diversele perioade de dezvoltare ale omului și conexiunea lor cu pierderea și doliu sunt principalele teme dezvoltate în acest volum.

Prin intermediul acestora sunt investigate întrebări precum: Cum își desfășoară un Sine timpuriu și imatur primii ani ai vieții, integrând experiențele interioare și exterioare care se mișcă și participă în cadrul plăcerii – neplăcerii? Plânge sau simte doliu un sugar, un copil mic, un adolescent și cum fac față pierderii obiectului?