Niciodată cuvintele de unele singure nu au comis crime.

Nici un cuvânt nu este încărcat singur atunci când se află în colțurile ascunse ale memoriei; doar atunci când se culcă lângă cel potrivit se nasc crimele.

De exemplu, niciodată nu a rănit pe nimeni expresia „suspend hainele pe sârma de uscat”. Pe de altă parte, expresia „visele mele au fost suspendate în lacătul realist” constituie o confesiune a unei fapte delictuale.

Mai ales dacă lacătul a fost făcut manual, cu mâna proprie.