Una dintre cele mai importante întrebări științifice de astăzi este: Care este legătura minții umane cu restul universului? Cu alte cuvinte, cum poate lumea —practic fără sens— să conțină sensuri?

Abordarea acestei întrebări din perspectiva neuroștiinței este că funcțiile mintale sunt parte a lumii fizice, că instrumentul interpretativ pentru înțelegerea lor este raționalitatea și că „mașina minții” este creierul.

Creierul uman este cea mai complexă structură existentă în universul pe care îl cunoaștem și este rezultatul unor procese care s-au desfășurat de-a lungul milioanelor de ani de evoluție. Și creierul fiecăruia dintre noi este rezultatul acțiunii combinate a genelor sale și a experiențelor sale, în special a celor din primele etape ale vieții sale.

Este extrem de dificil să înțelegem structura și funcționarea creierului, deoarece, spre deosebire de produsele inteligenței artificiale, creierul nu a fost creat pentru a atinge un anumit obiectiv pe baza principiilor unui anumit design. Selecția naturală, mașina evoluției deci, este singura responsabilă pentru crearea sa.