Complet ilustrată, această carte plasează submarinele Marinei SUA față în față cu portavioanele Marinei Imperiale Japoneze la apogeul celui de-al Doilea Război Mondial. Înainte de al Doilea Război Mondial, forțele navale mondiale destinau submarinul ca un instrument pentru vânătoarea și distrugerea crucișătoarelor și unităților navale (portavioane și cuirasate). În loc de asta, au devenit cunoscute mai ales pentru abilitățile lor ca atacatori comerciali. Cu toate acestea, vânătoarea unităților navale rămânea un rol complementar important pentru forța submarină americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrări de artă realizate la comandă și cartografie combinate cu ilustrații de arhivă atent selectate, acest studiu captivant se concentrează pe cinci bătălii revelatoare între submarinele americane și portavioanele japoneze în perioada 1942–44. Inițial, o combinație de factori – torpile defecte, tactici proaste ale SUA și pur și simplu ghinion – au dus la eșecul fiecărui atac al submarinelor americane asupra unei unități navale japoneze în 1942 și 1943. Totuși, pe parcursul a șase luni în 1944 – din iunie până în noiembrie – submarinele americane au scufundat trei din cele mai mari portavioane japoneze, precum și un cuirasat. De atunci, unitățile navale japoneze au fost ținute în porturi sau refugii dincolo de raza de acțiune a submarinelor. În această carte, Mark Lardas explică modul în care tehnologiile și procedurile utilizate de ambele părți au determinat câștigătorul în cinci confruntări revelatoare, de la bătălia de la Midway din iunie 1942 până la scufundarea Shinano, cea mai mare navă de război scufundată de un submarin, în noiembrie 1944.