Criminologia Culturală a apărut la mijlocul anilor '90 ca un răspuns la limitările teoriilor criminologice tradiționale, în special celor care subestimează dimensiunile simbolice, emoționale și culturale ale criminalității.

Fiind un curent științific al Criminologiei Critice, examinează fenomenul criminal ca o problemă socială și politică în contextul unei anumite conjuncturi și relații de putere, evidențiind procesele culturale care îl înconjoară. În același timp, în domeniul său de interes sunt incluse și diverse alte aspecte care contribuie la formarea percepțiilor sociale despre criminalitate, devianță și controlul social, cum ar fi reprezentarea în mass-media, cultura populară, subculturile, practicile cotidiene și experiența trăită a criminalității din perspectiva infractorului și a victimei.

Toate aceste probleme sunt investigate prin fenomenologia vieții cotidiene în modernitatea tardivă, recunoscând semnificația culturală în continuă schimbare a culturii contemporane de consum și influența sa specifică asupra acțiunii umane. Modul în care este trăită sărăcia într-o societate a abundenței, percepția consumului ca formă de evadare, insecuritatea ontologică, inegalitățile sociale și economice în continuă creștere, combinate cu modurile odios de exercitare a puterii și controlului criminalității, se află, printre altele, în centrul de cercetare al Criminologiei Culturale.

Este vorba despre probleme care necesită instrumente teoretice și metodologice orientate spre descoperirea semnificației acțiunii umane. Studiul actual își propune să surprindă exact aceste orientări teoretice și metodologice, aspirând să deschidă un domeniu de dialog pentru o implicare mai sistematică în curentul științific al Criminologiei Culturale în literatura și cercetarea greacă.