Marea își scotea caii la galop în seara aceea. Ecoul valurilor răsuna până în aleile Marelui Castel, pe care le stropea de ore întregi ploaia măruntă și frământa noroiul, ajutată de pașii oamenilor și ai viețuitoarelor. Caietul timpului scria: 15 octombrie 1937. Diravenas, trecând pe lângă clădirea veche unde funcționa Academia Pedagogică din Heraklion, a cotit la dreapta pe strada Xopatera. I se lipise porecla „Diravenas” pentru că se lăuda că străbunicul său venise din Ravenna, Italia. Numele său de botez era Frangios, dar nimeni nu și-l mai amintea. Mergea fără glugă, fără umbrelă și abia vedea, fiindcă lumina slab doar din ferestrele caselor. A cotit la stânga pe următoarea străduță și s-a oprit. S-a uitat înapoi, a deschis larg gura spre cer și a căscat zgomotos. Nu era țipenie de om pe stradă. Se apropia ora nouă și gospodarii cartierului, sleiți de puteri și răbdare, se cuibăreau în casele lor.
A mai mers puțin, s-a oprit sub o fereastră și a început să cânte, ce-i drept, într-un mod suportabil: „Deschide fereastra să vezi și să te vadă / ochii care te doresc și care tânjesc după tine. Tu ești floarea florilor și mărul din măr / tu ești cea care te-ai născut odată cu soarele…” Dar s-a oprit brusc, ceva a auzit și l-a speriat. Și-a rotit privirea speriat, și-a ciulit urechile și a adulmecat aerul ca un ogar. „Ce naiba…” a murmurat și și-a pus palma streașină la frunte, încercând să distingă ceva în întuneric spre strada Xopatera. La început a zărit un contur încețoșat. Până când și-a mărit ochii și a început să scruteze ca un măgar bătut.
20 Coins
Pentru a câștiga Skroutz Coins, alătură-te Skroutz Plus și acceptă termenii programului de recompense.
