După prima încercare, evident nereușită, a lui Schumann de a compune o „Sonată” - doar prima mișcare a fost publicată sub titlul „Allegro în si minor” - a încercat din nou în 1833. Se știe că această sonată a fost compusă în timp ce avea o legătură strânsă cu Clara Wieck, care avea doar treisprezece ani atunci. Motive individuale din aceasta pot fi găsite mai târziu în lucrările Clarei, dar în același fel, forme individuale pot fi găsite în sonată, care fac trimitere la „Pièces caractéristiques”, Op. 5, ale Clarei. În plus, Schumann a folosit o adaptare aproape literală a cântecului său „Pentru Anna” pentru a doua mișcare. Am inclus asta în anexele ediției noastre, demonstrând astfel rădăcinile acestei compoziții.