Victima este eroul vremurilor noastre. A fi victimă conferă prestigiu, impune ascultare, promite și promovează recunoașterea, activează un puternic mecanism de identitate, drepturi, stimă de sine. Vaccină împotriva oricărei critici, garantează inocență dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cum ar putea victima să fie vinovată și, mai mult, responsabilă pentru ceva? Nu a făcut, i s-a făcut. Nu acționează, suferă. În victima se articulează lipsa și revendicarea, slăbiciunea și pretenția, dorința de a avea și dorința de a fi. Nu suntem ceea ce facem, ci ceea ce am suferit, ceea ce putem pierde, ceea ce ne-a fost luat.

Cu toate acestea, a sosit vremea să depășim acest exemplu paralizant și să reproiectăm termenii acțiunii subiectului în lume: un subiect care să fie garantul viitorului, nu al trecutului.