Singurătate... nici nu-mi amintesc de cât timp răsuna adânc în mine sentimentul ei incomod, care de ani de zile mă stăpânea. Viața mea trecea cu o viteză amețitoare spre cea de-a cincea decadă, târând după ea pe toți aceia care făceau singurătatea mea de nesuportat; și când spun viața, mă refer la luni și ani, pentru că momentele treceau chinuitor de încet. Îl priveam pe soțul meu, Stelios, stând aplecat asupra telefonului său mobil. Absorbit de mult timp și rupt de mine și de tot ce se întâmpla în jurul nostru. Se oprea doar când cineva îl saluta sau când venea mâncarea, în restul timpului continuând să vorbească cu prietenii lui, zâmbind din când în când la vreun videoclip pe care i-l trimiteau. Dacă judecam după modul în care întorcea ecranul ca să nu-l văd, conținutul era, evident, destul de picant. Cel puțin ceva îl făcea fericit.
La masa rotundă unde stăteam cu alte trei cupluri, și ei invitați la nunta prietenilor noștri comuni din satul lui Stelios, Skioupia, domnea un singur lucru: înstrăinarea. Pe de o parte, corpurile noastre ocupau același spațiu, iar pe de altă parte, fiecare dintre noi călătorea în altă parte, cufundat cea mai mare parte a timpului în microcosmosul comunicării prin ecranul telefonului. În fața mea, o femeie – cu care nici măcar nu făcusem cunoștință – de când am venit, postase de peste zece ori și singurul lucru care părea să o preocupe erau filtrele pe care le folosea. Dându-i instrucțiuni soțului să-i facă poze, îi striga din când în când râzând Să nu mă faci să par grasă, obligându-l pe bietul om să caute unghiul cel mai potrivit care să-i taie din kilogramele trupului strâns în rochia prea strâmtă.
16 Coins
Pentru a câștiga Skroutz Coins, alătură-te Skroutz Plus și acceptă termenii programului de recompense.
fii primul care lasă un comentariu