•Gen: Thriller psihologic
•Tropi: mister, iubire obsesivă, traume din trecut
•Pagini: 532
•Serie: De sine stătător
•Spice: 1/5
Fragment preferat
„Nu erai nicăieri.
Și apoi...apoi m-am uitat înăuntrul meu...
Și erai peste tot. Peste tot.” - Sam
Lily pare că are totul rezolvat în viața ei. O casă frumoasă, un soț minunat și de invidiat, prieteni buni...
Dar cât de subțire este linia care desparte perfecțiunea de coșmar și cum poate trecutul ei să devină nisipul mișcător care, încet și treptat, o va trage în întuneric?
Întuneric sau iubire?
Care este oare diferența?
O carte care se citește foarte repede, asta e sigur, și o poveste care construiește un văl de mister ce nu te va lăsa să te liniștești până nu afli ce ascunde în spate.
Din păcate însă, misterul nu a fost suficient pentru mine...
Dar să o iau de la început și să spun lucrurile din propria mea perspectivă umilă:
Am găsit scriitura foarte „tăiată”, ceea ce face cartea foarte ușor de citit, dar personal mi-aș fi dorit ca unele pasaje să fie mai „picturale” ca să mă introducă în atmosferă.
Nu am primit profunzimea pe care mi-o doream de la personaje și nu am reușit să simt chimia dintre ele ca să înțeleg marea iubire care le-a rănit și le-a adus în punctul obsesiv al poveștii noastre.
Nu am simțit că mă las purtată de atmosferă sau de „întunericul” cărții, iar în unele momente m-am simțit puțin inconfortabilă pentru că nu am reușit să mă conectez cu anumite scene și situații.
În final, am considerat că unele dintre elementele pe care a vrut să ni le ofere intriga au fost puțin „convenabile”, iar altele puțin previzibile. Plot twist-ul ar fi putut să mă „lovească rău”, dar din păcate am simțit că merg pe cărări prea plate, așa că nu am simțit acea decolare necesară înainte de prăbușire. Mi-a lipsit suspansul.
Dar știți ce?
Nu-i nimic.
Voi mai citi ceva de la autoare, pentru că am auzit doar lucruri bune și sunt sigură că una sau mai multe dintre multele ei povești mi se vor potrivi și mie
•Είδος: Ψυχολογικό Θρίλερ
•Τροπές: μυστήριο, εμμονικός έρωτας, τραύματα παρελθόντος
•Σελ: 532
•Σειρά: Αυτοτελές
•Spice: 1/5
Αγαπημένο Απόσπασμα
“Δεν ήσουν πουθενά.
Κι ύστερα…ύστερα κοίταξα μέσα μου …
Κι ήσουν παντού. Παντού.” - Σαμ
Η Λίλυ μοιάζει να τα έχει όλα λυμένα στην ζωή της. Ένα όμορφο σπίτι, έναν υπέροχο και αξιοζήλευτο σύζυγο, καλούς φίλους….
Μα πόσο λεπτή είναι η γραμμή που χωρίζει το τέλειο από τον εφιάλτη και πως μπορεί το παρελθόν της να γίνει η κινούμενη άμμος που αργά και σταδιακά θα την ρουφήξει στο σκοτάδι;
Σκοτάδι ή έρωτας;
Ποια η διαφορά άραγε;
Ένα βιβλίο που κυλάει πολύ γρήγορα, αυτό είναι το μόνο σίγουρο και μια ιστορία που χτίζει ένα πέπλο μυστηρίου που δεν θα ησυχάσεις μέχρι να μάθεις τι κρύβει από πίσω.
Δυστυχώς όμως το μυστήριο δεν ήταν αρκετό για μένα…
Αλλά ας τα πιάσω από την αρχή και ας πω τα πράγματα από την δική μου ταπεινή οπτική γωνία:
Βρήκα την γραφή πολύ «κοφτή», κάτι που κάνει το βιβλίο πολύ ευκολοδιάβαστο αλλά προσωπικά θα ήθελα μερικά σημεία να ήταν πιο «γλαφυρά» για να με βάλουν στο κλίμα.
Δεν πήρα το βάθος που θα ήθελα από τους χαρακτήρες και δεν μπόρεσα να νιώσω την χημεία τους για να καταλάβω τον μεγάλο έρωτα που τους τραυμάτισε και τους έφτασε στο εμμονικό σημείο της ιστορίας μας.
Δεν ένιωσα να παρασύρομαι από την ατμόσφαιρα ή το «σκοτάδι» του βιβλίου ενώ σε μερικά σημεία ένιωσα λίγο άβολα καθώς δεν μπόρεσα να συνδεθώ με σκηνές και καταστάσεις.
Τέλος θεώρησα αρκετά από τα στοιχεία που ήθελε να μας δώσει η πλοκή λίγο «βολικά» και άλλα λίγο αναμενόμενα. Το plot twist θα μπορούσε να «μου σκάσει άσχημα» αλλά δυστυχώς ένιωσα να βαδίζω σε πολύ φλατ μονοπάτια με αποτέλεσμα να μην νιώσω την απαραίτητη απογείωση πριν την κατεδάφιση. Μου έλλειψε το σασπένς
Άλλα ξέρετε τι;
Δεν πειράζει
Θα ξαναδιαβάσω κάτι από την συγγραφέα, καθώς μόνο τα καλύτερα ακούω και είμαι σίγουρη πως κάποια ή κάποιες από τις πολλές ιστορίες της θα μου ταιριάξει και εμένα
fii primul care lasă un comentariu