ÎN CEEA CE PRIVEȘTE acest volum, afirmația se rezumă la două gânduri simple. În primul rând, că ultimul Cavaf este definit de o ruptură semnificativă. Plecând de la „Am adus în Artă”, unde găsim și îndemnul „Să mă las în aceasta”, Cavaf pare într-adevăr să „se lase” în Arta sa și să se retragă, ca persoană, din poeziile sale. Așa cum scria Telos Agras, „realitatea morții, a putrefacției, a bătrâneții nu-l poate lăsa liniștit”, meșteșugarul se retrage din opera sa, lăsând în urmă povești, fragmente de povești, povești ale altora ca mici biografii, unde timpul trăit uneori se îmbină cu cel istoric.

În al doilea rând, că în cealaltă față a acestei retrageri, și având ca punct de plecare poezia „Noesis”, vedem cum se intensifică un element de autodeterminare poetică și morală. „Cum văd acum clar sensul lor” readuce ecoul moral al unui proces care se desfășoară în adâncul poeziei cavafiene. Auzi urmele indiscutabile ale vocii unei persoane care în cele din urmă vede că viața sa are un sens, chiar dacă știe foarte bine – sau mai degrabă tocmai pentru că știe – că acest sens l-a dat el însuși vieții sale.

Autor: DIONISIOS KAPSALIS
Limba: GREACA
Pagini: 96