Crônica este rezultatul unor călătorii de mai multe zile în Orientul Apropiat și vorbește despre Siria, atât de apropiată, dar aproape necunoscută, care cândva a fost măreață, dar acum este rănită profund.

Pe paginile sale se mișcă zei, scribi și comercianți, se ridică orașe fioroase, se aud șoapte grecești, religii luptându-se cu cuceritorii. În același timp, există grădini cu flori de lămâi, fortărețe și războinici, trubaduri, dar și oameni obișnuiți-pioni în planurile necruțătoare ale celor puternici.

Din cele mai vechi timpuri ale Astartei până cu cinci zile înainte de a începe războiul, narațiunea este o referire la zile de iubire, ură, glorie și lacrimi, prezentate cu perspicacitate, curaj, duioșie și speranță.