O repovestire a mitologiei grecești referitoare la mitul Atrizilor, Ifigenia, Troia, văzută prin ochii a 3 femei cu roluri-cheie. Electra, Clitemnestra, Cassandra. O operă puternic psihologică, foarte bine lucrată și cu aprofundare a personajelor, cu tehnica și dinamica narațiunii din perspectiva fiecăreia dintre cele 3 femei reușește să ofere profunzime, interpretări, substanță!
Cu o rezervă față de titlul la singular, per ansamblu o operă extrem de valoroasă și interesantă.

Elektra, scrisă de Jennifer Saint, este un roman puternic și întunecat care readuce la viață mitul Atrizilor prin trei voci feminine: Clytemnestra, Cassandra și Elektra. Prin aceste narațiuni, povestea capătă profunzime și greutate emoțională. Clytemnestra este prezentată nu doar ca soția răzbunătoare, ci ca o femeie care se luptă cu o durere insuportabilă și cu trădarea, în timp ce Cassandra impresionează prin soarta ei tragică, știind viitorul, dar fiind neputincioasă să-l schimbe.

Scriitura lui Saint este atmosferică, aproape poetică, și reușește să te transporte în lumea mitului fără să piardă senzația de familiaritate. Modul în care abordează destinul, blestemul și răzbunarea face ca romanul să fie citit cu intensitate și așteptare. Alternanța perspectivelor oferă poveștii cunoscute un suflu nou și te face să vezi evenimentele din mai multe unghiuri.

Cu toate acestea, am găsit-o pe însăși Elektra destul de unidimensională și am simțit că lipsește chiar din propria ei carte. Devotamentul ei față de tatăl său este repetat atât de des încât, pe alocuri, am simțit că nu evoluează ca personaj. De asemenea, spre final, acțiunea pare să se accelereze, lăsând unele scene mai puțin puternice decât promite începutul.

Per total, Elektra este o carte puternică și bine scrisă, care merită citită de cei care iubesc mitologia și psihologiile profunde. În ciuda micilor sale slăbiciuni, mi-a lăsat un sentiment de emoție și admirație pentru modul în care miturile pot vorbi încă și în zilele noastre.