Cum transformă existența umană viața într-un mod de trai și într-un act creativ de libertate?

Printr-o confruntare fascinantă cu Hannah Arendt, Michel Foucault, Vladimir Jankelevitch și Richard Rorty, acest studiu reconfigurează relația dintre corp și adevăr, vedere și auz, lumină și întuneric, avându-l pe Socrate ca trup al gândirii, adevărului și ironiei.

Prima carte a trilogiei Politici ale Vieții examinează din nou, cu o privire inovatoare, relația dintre privat și public, iubire și moarte, prietenie și democrație, reprezentând mult mai mult decât o tratată academică.

Este o invitație către grija de sine, către autoguvernare, către ironie ca politică a vieții. Tasis deschide un „altundeva” în gândire. Un loc de suspendare între cotidian și adevăr.

Acolo, subiectul se poate auto-crea și poate rezista relațiilor de putere. Ironia îi permite cetățeanului să-și modeleze viața poetic, să accepte alienarea fără disperare.

În acest mod, el poate revendica autoguvernarea de sine. Cu un stil filosofic riguros, dar literar fascinant, această carte vorbește celor care refuză să reducă viața la trai, libertatea la nevoie, sensul la imagine.

O lectură esențială pentru cei ce caută instrumentele filosofice pentru a construi o viață liberă în societatea vizuală.