Monologul se referă la un politician recent condamnat pentru scandaluri financiare, care, la câteva luni după eliberarea sa, organizează prelegeri cu scopul de a explica motivele care l-au determinat să deturneze fonduri publice. Argumentele sale se bazează pe toleranța pe care o manifestă cetățenii față de aroganța și corupția persoanelor politice, pentru a se satisface la nivel personal, ignorând metodele pe care politicianul le va folosi pentru a le realiza.

„În ultimii ani am auzit de multe ori oameni furioși cerând pentru anumiți politicieni spânzurătoarea. […] Tragicul este că, în multe cazuri, aceiași oameni au fost cândva alegători ai acestor politicieni. Nimeni dintre ei, desigur, nu era conștient de propriile responsabilități, pentru că nimeni nu învinuie niciodată voința populară. Este un acord tacit prin care „înțeleptul” și „nevinovatul” popor beneficiază de un imunitate asemănătoare cu cea a miniștrilor. Este un cerc vicios în care statul iresponsabil creează o societate iresponsabilă, care, la rândul ei, alege un stat iresponsabil”, menționează autorul în nota sa introductivă.