Un apel telefonic de la un spital public. Un necunoscut decedat. Un testament. O moștenire neașteptată. Și o scrisoare care dezvăluie o poveste veche, o poveste mică dintre cele pe care cea mare nu le-a consemnat, o crimă care a rămas nepedepsită, o rană neterapeută, o revoltă împotriva nedreptății care a ales calea întunecată a justiției de mână proprie. Un carusel de violență ce explorează puterea duală a sentimentului de dreptate, puterea care face omul „om” dar și fiare.

În aceste ape tulburi se află prins naratorul cărții, într-o Grecie la 80 de ani după, un copil fără istorie al uitării, confruntat cu un trecut necunoscut care se trezește pentru a-i dezvălui că și el face parte din acesta, că este moștenitorul acestui trecut, întotdeauna a fost, fie că știa sau nu, pentru că ceea ce s-a întâmplat nu încetează să fi existat doar pentru că noi nu știm.

Autoarea despre cartea sa:
În 2017, nevoile unei cercetări m-au condus la arhivele Tribunalului Special pentru Collaboratori din Atena, perioada 1945-1949. Căutam o mică informație și nu intenționam să aloc mai mult de câteva ore pentru a o găsi. Am rămas luni. Am plecat, m-am întors, am continuat să revin, bântuită de povestea ireală pe care o spuneau acele pagini manuscrise greu de citit, despre cele două fațete extreme ale capacității umane care se confruntau continuu în acele procese judiciare: rezistența și colaborarea, cruzimea și devotamentul de sine, eroismul și degradarea morală, sacrificiul și exploatarea cinică a încercării colective „în scopul îmbogățirii”.

Aceste voci îndepărtate mă bântuiau, într-un climat de divizare extremă, anarhie, frică și incertitudine, ezitând și îndrăznind, denunțând și retrăgându-se, adesea fără mijloace lingvistice, încercând să relateze tragediile lor personale. Căutând dreptatea care să le permită să continue să trăiască. Majoritatea nu au găsit-o. O achitare din motive de îndoială a pus capăt a tot ce am învățat vreodată despre ei, iar micile lor tragedii nedreptățite s-au pierdut în uitare. Ce s-a ales de ele? Ce s-a ales de toată această durere nedreptățită? Cum au continuat? Cum am continuat?