Imediat după Al Doilea Război Mondial, ideea că protejarea economiei ar putea încetini extinderea a fost răspândită în toată Europa. Europenii au căutat astfel să reducă treptat numeroasele restricții comerciale stabilite în timpul anilor 1930.

Analiza se concentrează în principal pe politica de deschidere a piețelor franceze și germane către importuri începând cu anul 1949. Aceasta urmărește nu doar etapele și metodele dezarmării tarifare și a cotelor, ci și obiectivele și controversele din cadrul administrațiilor naționale.

Lucrarea arată că diferențele de atitudine între o Franță protecționistă și o Germanie mai liberală se suprapun cu alte diviziuni, în special în cadrul administrațiilor franceze. De asemenea, dezvăluie convergențe mai puțin cunoscute de opinii între industriașii francezi și germani privind protecția necesară a anumitor sectoare sensibile și preferința îndelungată pentru o abordare contractuală a relațiilor industriale prin acorduri.

Astfel, această carte prezintă o originalitate dublă: pe de o parte, adoptă o perspectivă comparativă franco-germană; pe de altă parte, încearcă o confruntare între miturile și realitățile integrării europene prin atitudinile statelor și organizațiilor patronale.