Problema Ithakai homerice nu a fost încă rezolvată; nu știm nici care este Ithaca lui Odiseu, nici cine este Homer, nici când a trăit și a scris epopeile. Informațiile și detaliile uimitoare ale epopeilor homerice „strigă” pentru identitatea comună a lui Homer și Odiseu. În antichitate exista un establishment intelectual-profesoral, așa cum există și astăzi; chiar și dialectul ionic l-au introdus în epopee. Herodot și Tucidide îl plasează pe Homer după Războiul Troian. Pausanias evită să-l cronologieze pe Homer, temându-se de consecințe; doar Aristotel îl consideră „recent” față de înființarea Memphisului. Cronica pariană (sau „biblia establishment-ului”) plasează Războiul Troian în jurul anului 1200 î.Hr. Observăm multe contradicții și greșeli ale autorilor antici datorită vechimii lui Homer. Credința mea este că este vorba despre o epocă foarte veche, mult mai îndepărtată decât mileniul al doilea î.Hr. Prezența grecilor în perioada foarte îndepărtată a antichității, cercetarea căreia este „blocată” sau predată intenționat prin teoria „indo-europeană”, ne determină să concentrăm perioada de studiu a evenimentelor și personalităților conexe într-un context istoric mai profund, de la mileniul al patrulea până la cel de-al șaselea î.Hr. Descrierea topografică făcută de Odiseu despre Ithaca pare să conducă la un „impas”, deoarece Homer, atât de vechi, vedea o geografie diferită în zona Ioniei; atât în comparație cu ceea ce vedea geograful antic Strabon, cât și cu arhitectul-arheolog de excepție contemporan Dierpfeld. Prima „cheie” în formularea noii noastre teorii este că Homer-Odiseu nu cunoaște Acarnania. Este necesară o cercetare geologică care să demonstreze dacă și când a fost continentalizată „insula lungă” Dulichion și a fost apoi denumită Acarnania. A doua „cheie” este datarea potopului lui Dardanus, strămoșul troienilor; deoarece Homer vorbește despre autentica primă Troia-Ilion, întemeiată de nepotul și strănepotul lui Dardanus.