Agonia domină în narațiunile schimbătoare ale romanului. Inspectorul Montalbano simte o frică indefinită. Amintirea unui vis îi provoacă disconfort, superstiții, preziceri întunecate.

O gândire secundară încearcă să-și găsească o formă clară și continuă să existe în realitate ca o complicitate suspectă; și își are originea în coincidențele cu visul sinistru...