Se întâlniseră în curtea conacului din Caesarea. Ea încă învăluită în tentaculele viziunilor care o așteptau în casa strămoșească, el neliniștit și hotărât. „Vreau să-ți spun…” îi șoptise, iar femeia îl privise cu o privire diferită, ochii ei plini de imagini și goi de tot. Cum putea să se întâmple asta? Omul se temuse pentru o clipă de ceea ce ar fi putut vedea acolo, fantome? Alungă gândul din mintea lui. Era un tip practic, un american autentic, trebuia să-i vorbească. Timpul se scurgea și Elsa se scufunda tot mai adânc în trecut, undeva se vor întâlni, poate chiar pe fundul apei, iar atunci îi va reproșa tăcerea. Era hotărât să-i dezvăluie ceea ce i se întâmplase atât de rapid. Aproape de la început începuse să se gândească la asta. Suspectările întemeiate îl împingeau să se asigure, cel puțin așa i se părea, și iată că nu se înșelase în cele din urmă. În schimb, Elsa părea că se afla pe o lungime de undă diferită și că mintea ei nu mergea în aceeași direcție.