Din însăși viața. Oamenii simpli de zi cu zi, oamenii de la ușa alăturată, sunt pentru mine cei mai importanți eroi. Am luptat să redau sentimentele și în acest roman. Am luptat și acum, când l-am mângâiat cu blândețe în această ediție revizuită, pentru a face un nou început, pentru a ajunge mai matur, mai complet aproape de voi. Am luptat să redau corect în primul rând sentimentul respingerii.
Este adevărat că respingerea doare. Rănește iremediabil. Fiecare dintre noi reacționează diferit. Sunt unii care acceptă respingerea cu optimism. Care învață din greșelile lor și merg mai departe în viață. Alții reacționează prost. Fac depresie, se dezamăgesc, devin suspicioși, se învinovățesc, se înfurie, renunță. Există însă și câțiva care o înfruntă cu răzbunare. Dezamăgirea și furia îi conduc la contraatac. Un astfel de om este și Giannis. Eroul din „Albastru Profund”.
Când a fost respins de Alice, femeia pe care o iubea, a trecut la contraatac. A început să urască toate femeile, a început să le „folosească”. Inconștient respingea și pe toate cele care îl abordau emoțional. Până când viața însăși i-a răzbunat. Până când a cunoscut-o pe Christina. Cât de greu este să înfrunți o dezamăgire? Surpriză, furie, frică, durere, prăbușire și multe alte sentimente care se încurcă într-un nod în interiorul său și îl conduc spre disperare. Singura speranță este puterea, hotărârea, credința în noi înșine.