Te-am imaginat plângând pentru mine în timp ce mor... Am văzut lacrimile tale... Și în lacrimile tale... În lacrimile tale am reușit să-mi imaginez pe mine...

Un bărbat și o femeie se întâlnesc, fără a se vedea vreodată, în capsulele gemene ale unui celebru parc de distracții, Zyklon. În timpul încarcerării lor, programată de joc, având libertatea de a spune orice vor, întrucât nu se vor întâlni niciodată, își construiesc identități, inventează "eu-uri", își amintesc povești – și, aproximativ inevitabil, se gândesc la trecutul (?) barbar al Holocaustului, al camerelor de gazare și al gazului Zyklon B.

Cu ușurința distanței atâtor ani, construiesc scenarii și creează povești ipotetice de "mari iubiri ale trecutului". Dar la un moment dat, cei doi eroi își dau seama că nu mai există întoarcere din "eu-urile" pe care le-au creat: Istoria pe care și-o amintesc îi copleșește, iubirea lor ipotetică devine Destin. Și că, în cele din urmă, gazul Zyklon B s-ar putea să fie în ventilația teatrului.

Un coșmar romantic pentru iubirea măreață, pentru puterea Destinului, pentru marele întâlnirii dintre oameni.