Ziua a început prost încă de dimineață. Am întârziat să mă trezesc pentru muncă, am rupt două ciorapi noi înainte să reușesc să pun al treilea, am spart o ceașcă de cafea din serviciul de porțelan, cadou de la mama mea, am spart farul din spate stânga al mașinii mele, pe care o cumpărasem acum zece luni și o plăteam în rate, lovind bara de protecție a trotuarului, m-am certat cu șeful meu, am șters din greșeală munca a două zile de pe calculator, am primit amendă pentru parcare ilegală, am găsit o grămadă de facturi în cutia poștală, iar când am încercat să respir și să mănânc ceva pentru stomacul meu care urla de foame, am descoperit că uitasem să scot chiftelele din congelator dimineața.
Mi-a venit să țip în mijlocul apartamentului meu la ora patru jumătate după-amiaza, dar m-am stăpânit. Nu aveam niciun chef să deranjez ceilalți locatari ai blocului în timpul liniștii publice, nici să explic polițiștilor că nu a existat nicio tentativă de viol împotriva mea. Mi-am controlat frustrarea, mi-am adunat curajul și am sunat la cea mai apropiată PIZZA HUT să-mi aducă o pizza dietetică acasă. Apoi, oarecum liniștită, am întins facturile pe masa din bucătărie și, cu ajutorul cutterului, am început să deschid plicurile unul câte unul cu grijă: DEH, OTE, COSMOTE, DYNAMIC VISA, EUROBANK VISA, chitanță mașină…
DEH, nouăzeci și unu de euro. Este posibil așa ceva! O singură persoană, care gătește o zi da, o zi nu sau la aburi, pentru că sunt mereu la dietă, care pune mașina de spălat o dată la cincisprezece până la douăzeci de zile, care aprinde foarte puține lumini și are boiler solar, să plătească atât de mult pentru curent… OTE, cincizeci de euro. Altă poveste. Domnule OTE, eu îmi fac apelurile prin FORTHNET, de ce mă taxezi mai mult decât ei? Pentru că am identificare apelant? De ce atâtea taxe pentru a avea și eu o linie de comunicare cu lumea exterioară? Sunt singură și telefonul este singurul meu prieten când mă simt singură. Trebuie să te plătesc atât de scump pentru asta?
