NEBUNIA și LOGICA sunt verișoare de gradul întâi. Locuiesc în aceeași casă, în camere diferite. În camera Nebuniei nu există ferestre, nu există oglinzi, nu există amintiri, domnește dezordinea, dar nu există singurătate. Nebunia își trage zdrențele și părul neîngrijit cu o demnitate aparte. Nu o interesează ce se întâmplă în lume. Vorbește ore întregi cu pereții, considerându-i prietenii ei. Sunt prietenii ei – se simte fericită! În camera Logicii există ferestre, există oglinzi, există amintiri, domnește ordinea, dar uneori există singurătate. Logica, bine îmbrăcată și bine pieptănată, primește oaspeți, are grijă de fiecare cuvânt și gest, se distrează, dar este nefericită! Deși sunt atât de aproape, nu au nicio legătură între ele. Totuși, într-o zi, brusc, Logica decide să bată la ușa verișoarei sale. Nebunia, deși puțin surprinsă de această vizită neașteptată, o primește cu brațele deschise. Cele două verișoare se îmbrățișează tandru, simțind o bucurie ciudată. Puțin mai târziu, Logica o vizitează din nou pe Nebunie, iar acest lucru se repetă tot mai des, până când își dă seama că stilul de viață al verișoarei îi place mai mult. Decide să locuiască împreună cu ea.
Nu mai pierde timpul în fața oglinzilor, nu îi pasă de aspectul ei, de prietenii ei, șterge încet amintirile din mintea ei, lasă totul la voia întâmplării și în sfârșit începe să nu mai simtă acea singurătate imensă, acea disperare, acea durere care îi macină sufletul. Puțin mai târziu se simte eliberată, fericită și mai ales nu mai doare. DUREREA! Durerea blestemată este cauza principală a acestei împăcări neașteptate. Cele două verișoare au devenit acum un singur trup, un singur suflet. Personalitatea Logicii a fost complet absorbită de personalitatea Nebuniei. LOGICA nu mai există. Există doar NEBUNIA!
