Călătoria cu Beagle a fost una dintre cele mai importante călătorii științifice și aventuroase vreodată, când oamenii europeni căutau încă rădăcinile lor și încercau, cu mijloacele sărace ale vremii, să definească și să documenteze lumea exotică și ostilă din jurul lor.

Un tânăr naturalist promițător, Charles Darwin, care "iubea extrem de mult geologia și, în general, toate ramurile istoriei naturale", a fost adăugat echipajului mici nave de război a Marinei Regale a Angliei, Beagle, care avea să călătorească în jurul lumii, la mijlocul secolului al XIX-lea.

Dorința sa nestăvilită de cunoaștere, privirea sa pătrunzătoare și caracterul său neobosit au găsit o ieșire și s-au fructificat în această mare aventură, în această călătorie fascinantă la marginea lumii.

Pentru cinci ani, între 1831 și 1836, tânărul naturalist a călătorit. Pământul Focului, Anzii, Galapagos. Cuvinte exotice, locuri mitice. Le-a pășit, le-a cunoscut și, într-un mod unic și cu o pătrundere uimitoare, și-a înregistrat în jurnal observațiile sale cu privire la bogăția floristică și faunistică a acestor locuri îndepărtate.

Așa că călătoria cu Beagle și, în special, vizita sa în Galapagos (Aici... îmi datorez originile tuturor părerilor mele), va constitui baza pe care, mai târziu, în etapa maturității sale, Darwin va scrie lucrarea sa științifică fundamentală, Originea speciilor, o lucrare care a zguduit lumea științifică a vremii sale și nu numai, o lucrare care a demonstrat fără echivoc originea omului și evoluția sa biologică pe Pământ și de ce nu, și posibila sa evoluție în viitor.

[Extras din textul de prezentare al editorului sau publicației]